In urma articolelor de pe acest blog, incepand din 2009 sunt suspendat de catre Federatia Romana de Schi si Biatlon, iar secretarul general Puiu Gaspar a intervenit la Eurosport Romania pentru a-mi suprima vocea.

Va multumesc pentru comentarii si pentru ca mi-ati fost alaturi.
Din sezonul 2009 / 2010 ma puteti gasi aici:

www.radusavin.ro

luni, 20 iulie 2009

Unde schiem in Austria? - partea 3


Tirol
Acesta este locul vacanţei ideale. Aici găsim 7 gheţari, o densitate mare de pârtii şi staţiuni legendare, oraşe elegante şi cosmopolite. Şi dacă nu este de ajuns, Italia este la o aruncătură de băţ prin pasul Brunner, iar statiunile din Bavaria (GarmishPartenKirchen etc.) sunt şi mai aproape. Varianta ideală pentru cazul în care vă plictisiţi repede.
Sunt peste 150 de staţiuni, marea majoritate având limita maximă peste 2500m. Distanţa de România este mai mare (1800km), dar zăpada nu mai este o problemă.

Innsbruck, capitala Tirolului, este considerat de multi inima Alpilor.
Înconjurat de 7 staţiuni cochete (Igls – Patscherkofel, Seegrube, Nordkette, Glungezer, Axamer Lizum, Schlick 2000 Fulpmes, plus gheţarul Stubai), Innsbruck a fost gazdă a două Olimpiade albe. Datorită distanţelor mici până la staţiunile Cupei Mondiale, aici se află staff-ul tehnic al unor echipe naţionale de schi. Aici este cartierul general al lui Bode Miller. (n.a aici locuieste si Lindsey Vonn, schioarea cu cel mai mare castig in Circul Alb in sezonul 2008-2009). Până la Garmish Partenkirchen sunt 50 km, până la Kitzbuhel sau până în Dolomiţii Italieni 90 km, iar până în St. Anton şi Elveţia 120 km!
Igls este o suburbie a Innsbruckului. Aici se găseşte pârtia olimpică de bob şi cea de coborâre, Patscherkofel. Deşi lungă şi frumoasă, aceasta este unica de la Igls.
Pentru a schia la Nordkette luăm telecabina chiar din Innsbruck, apoi cu un telescaun urcăm chiar pe creasta cu colţii de calcar din nordul oraşului. Aici avem posibilitatea să parcurgem o Via Ferrata (traseu de alpinism asigurat cu trepte şi cabluri) sau să schiem offpiste într-un peisaj deosebit. Este faţă sudică, aşa că atenţie la zăpadă.
Pentru avansaţi, la Axamer Lizum, este pârtia olimpică de slalom uriaş pe care a triumfat Ingemar Stenmark. O pârtie lungă, abruptă şi foarte frumoasă. În rest există posibilităţi de offpiste prin pădure pe versantul opus.
Gheţarul Stubai este unul dintre cei mai frumoşi gheţari schiabili ai Austriei. Există câteva pârtii negre, scurte dar bătute de ratrac, o pârtie neagră cu hopuri uriaşe, posibiltăţi de schi offpiste şi un intinerar de schi până la staţia de jos ce aduce cu Valea Doamnei din Făgăraş.
Skipasul valabil pentru toate cele 7 staţiuni costă 33 Euro pe zi. Atenţie: schipasul pentru gheţar este mai scump decât cel pentru toată regiunea. Dacă locuiţi în zona Innsbruck aveţi o reducere la schipas, la fel şi dacă luaţi pe mai multe zile.
Staţiunile nu sunt interconectate. Uneori distanţele sunt mari, dar există skibus între toate. Se schiază de la 575 la 3210 m, suprafaţa schiabilă are 126 h, din care jumatate pârtii roşii şi 30% pârtii negre. Sunt 115 mijloace de transport pe cablu cu o capacitate totală de 620 000 pers./oră.

Kitzbuhel este perla Tirolului, poate cea mai cunoscută staţiune de schi din lume datorită coborârii de pe pârtia Streif. Oraşul este cochet, cu magazine scumpe şi un complex de băi termale. Domeniul schiabil uriaş (700 – 2000 m, lungimea totală a pârtiilor: 164 km din care 43% albastre sau verzi şi 42% pârtii roşii) nu are de fapt prea multe variante. Pârtia de coborâre este într-adevăr impresionantă, dar este bătută de ratrac doar 2 săptămâni pe an, în rest este o înşiruire de feţe abrupte cu hopuri şi lungi zone plate. În spatele Streif-ului este un versant cu 3 pârtii negre, agreabile, bătute cu ratracul. Pe versantul de vis-a-vis (vezi foto de la inceputul articolului) mai sunt cateva partii negre interesante. În rest doar pârtii uşurele, prin pădure. De încercat, dacă vremea este frumoasă, turul Safari care trece prin 60% din domeniul schiabil.

Pe versantul sudic al vf. Zug, aflat pe granita dintre Germania si Austria, se află o serie de staţiuni mici dar foarte plăcute: Leermos, Berwang, Ehrwald.
Leermos, una dintre cele mai cunoscute, are acces la telecabina spre gheţarul Zugspitze, aflat pe partea germană. Se poate schia astfel între 1000 şi 2830 m. Pe partea opusă a muntelui se poate schia în renumita staţiune Garmisch Partenkirchen.

Zillertal Arena cuprinde o serie de staţiuni de pe valea Ziller: Fugen, Hochfungen, Kaltenbach, Zell am Ziller, Gerlos, Wald-Konigsleiten, Hippach/Schwendau, Mayrhofen, Finkenberg şi Tux, alături de gheţarul Hintertux. Sunt 154 de km de pârtie neinterconectaţi, 70% pârtie roşie, 20% albastră, cu înălţimea maximă 2408 m, numai în afara gheţarului.
Gheţarul este unul dintre cei mai mari si mai frumosi ai Austriei, cu 76 de km de pârtie (18 albastru şi 42 roşu). Înălţimea maximă: 3250 m. Se schiaza practic pe toate fetele vf. Oplerer, inclusiv pe partea sudica (sic!). Aici se antreneaza toamna mai toate echipele mari de schi, existand peste 100 de culoare bine intretinute de antrenament.

Pe valea Oetz sunt nu mai puţin de 3 gheţari schiabili: Obergurgl - Hochgurgl Rettenbach şi Tiefenbach. Ultimii doi sunt uniţi printr-un tunel prin care se trece pe schiuri, deasupra staţiuni Sölden, unde are loc an de an prologul Cupei Mondiale. Se schiază de la 1377 m până la 3255 m, sunt 140 km pârtii (51% roşie, 30% albastră).
O tura de freeride este coborarea din varful Rettenbach, pe partea vestica, pana la Pitztal.
Daca va place apreschiul atunci aici este locul potrivit. Nu de putine ori ziua de schi se termina in bar, de unde pleci direct pe partie. Viaţa de noapte face din această una dintre cele mai scumpe şi mai căutate din Austria.
Obergurgl – Hochgurgl este ultimul gheţar înainte de a trece pasul Oetz în Italia. Sunt ceva mai puţini km de pârtie decât la Solden, dar staţiunea este mai înaltă şi condiţiile de zăpadă sunt excelente.
Între cei 3 gheţari, la poalele vf. Wildspitze (3774m), se află micuţa staţiune Vent (1900 – 2680m). Nu are decât 1 telescaun şi 3 teleschiuri, dar merită să vă abateţi pe aici dacă petreceţi o săptămână la Soelden. Un paradis pentru schiul de tură!

Un gheţar micuţ dar foarte frumos este la Pitztal. Sunt doar 3 teleschiuri, o cabină, un funicular şi un scaun, se schiază însă foarte sus pentru Austria, până la 3440 m. Sunt 35 km de pârtie din care 10 albastră şi 20 roşie. Aici este un funpark renumit cu 2 halfpipe-uri şi o un traseu de bordercross.

Ischgl este un spatiu schiabil transfrontalier si un nume între staţiunile Alpilor.. Aici există un faimos funpark unde s-au ţinut Mondialele de Snowboard. Sunt nu mai puţin de 12 kickere pentru toate nivelurile, un halfpipe, un quarterpipe, 4 rail-uri, un waveride, un fanbox, 2 trasee pentru bordercross şi skiercross, kindercross pentru copii, cu snake, waves şi jump-uri.
O experienta interesanta o reprezinta coborarea pana in Elvetia, la Samnaum, pe o partie rosie, lunga si fara lume. Samnaum este o statiune DutyFree, in care te simti ca intr-un aeroport international aflat insa in creierul muntilor. Intoarcerea in Austria se face cu o cabina cu doua punti, apoi se ia un telescaun lung care te urca pana intr-un pas de 2800 m, unde un vames se uita lung la tine.
Pe aceeasi vale se schiaza la See si la Kapl, unde gasim aceleasi conditii bune de zapada dar mai putina lume, si Galtur. Aici a avut loc o avalansa devastatoare pe care o tot vedem intr-un reportaj la National Geographic. Este o statiune atipica pentru Austria si mai ales pentru valea Ischgl. Se schiaza printre jnepeni si printre bolovani. De aici incepe un traseu interesant pe schiuri de tura pana sub varful Silvretta, cu intoarcere prin Montafon printr-un tunel sapat pentru o hidrocentrala.

La graniţa cu Elveţia se află gheţarul Kaunertal. Se schiază până la 3160m, sunt 46 km de pârtii, din care 23 albastre şi 15 roşii. Aceasta este o alta zona de antrenament preferata de schiorii de Cupa Mondiala. Pentru copii există unul dintre cele mai bune skikindergarten din Austria.

Nauders este o altă staţiune unde se simte aerul elveţian. Aflată în pasul Reschen, pe graniţa cu Italia şi Elveţia, este o staţiune transfrontalieră. Se schiază de la 1400 m la 2850 m, sunt 112 km de pârtii, 46 roşii şi 42 albastre.

La intrarea în Vorarlberg se află St.Anton. O staţiune cosmopolita, cu 440 km de pârtie (25% negru, 50% roşu) ceea ce reprezinta unul dintre cele mai mari spaţii schiabile austriece ce cuprinde nu mai puţin de 6 staţiuni: St.Anton, Stuben, St.Christoph, St.Jakob, Lech şi Zurs.
Gazdă a Campionatelor Mondiale ediţia 2001, se mândreşte de asemenea pentru că aici s-a născut schiul alpin. Este o staţiune mai scumpă decât un gheţar.
Îţi trebuie o săptămână să vezi toate cotloanele spaţiului schiabil. Pentru avansaţi şi pentru freerideri există telecabina de pe vf. Valluga (2811 m) şi mai ales telecabina de pe fersantul estic din Lech. Versantul Rendl este de încercat mai ales după o ninsoare abundentă.
Nu uitaţi să testaţi pârtiile Campionatelor Mondiale şi pârtia Kandahar, pe care au avut loc primele concursuri la începutul secolului trecut. Aici este una dintre cele mai frumoase pârtii negre bătute, Kandahar Galzig. Este abruptă, bătută şi lată cât un munte.
Pentru exploratori, circuitul celor 7 statiuni este un must. Se poate face intr-o zi muncind din greu. Anual, pe acest traseu are loc un concurs la care iau parte nume mari ale schiului mondial.

O menţiune specială pentru Tirolul de Sud. Capitala Lienz este un cunoscut centru al sporturilor de iarnă iar în apropiere se află Dolomiţii, perla Alpilor de Est. Aici sunt o duzină de staţiuni micuţe, mai puţin cunoscute, însă însorite, ieftine şi mai puţin aglomerate: Sillian, Matrei, Iselsberg, Villgraten.

Vorarlberg
Vorarlberg este bucata prin care Austria se lipeşte de Elveţia. Aici sunt 50 de staţiuni, printre care Lech şi Zurs de lângă St.Anton, valea Montafon, Gregenzwald şi Kleinwalsertal.

Valea Montafon, dominată de vf. Piz Buin (3312 m) situat pe graniţa elveţiană, este renumită pentru că aici a trăit o perioadă Ernest Hemingway. Sunt 10 staţiuni începând de la St.Anton: Vandans (650m), Bartholomäberg (1100m), Schruns (700m), Tschagguns (700m), Silbertal (890m), St.Gallenkirch (900m), Gargellen (1430m), Gortipohl (900m), Gaschurn (1000 m) şi Partenen (1.050 m). Sunt 209 km de pârtie care nu sunt interconectaţi şi 65 de cabine sau gondole.