In urma articolelor de pe acest blog, incepand din 2009 sunt suspendat de catre Federatia Romana de Schi si Biatlon, iar secretarul general Puiu Gaspar a intervenit la Eurosport Romania pentru a-mi suprima vocea.

Va multumesc pentru comentarii si pentru ca mi-ati fost alaturi.
Din sezonul 2009 / 2010 ma puteti gasi aici:

www.radusavin.ro

vineri, 31 iulie 2009

Edit, JO 2010, HELP!

In cateva luni incepe un nou sezon. Sezonul Olimpic.
FRSB (adica federatia romana de schi si biatlon) a taiat finantarea pentru Edit Miklos, cea mai buna schioare pe care Romania a avut-o vreodata.

I-a luat masina de care avea nevoie pentru a se deplasa la concursurile de Cupa Europei si Cupa Mondiala (Versiunea federatiei: am chemat-o pentru a duce masina la revizie, dar "nu are decat sa mearga cu cei de la Dinamo (n.a.clubul la care e legitimata) daca vrea sa mearga in strainatate" iar "la biatlon antrenorul este si antrenor si sofer, iar rezultatele nu se compara"). In plus, nu i-a mai dat nici banii pentru antrenorul austriac. Istoria se repeta, pentru ca Jurgen nu a primit inca banii pentru sezonul 2008-2009 ("niste mici fractii" - spun cei din federatie). Sezonul trecut Edit a trebuit sa faca un imprumut pentru a plati macar o parte din banii antrenorului. Se pare ca rezultatele dezastroase de dupa Campionatele Mondiale se datoreaza acestei situatii ("...cum putea sa mai dea ochii cu Jurgen" spune mama ei). Iar acum, ce este mai grav, Edit a ramas de izbeliste chiar in anul preolimpic.
De data aceasta mi-am facut lectiile de jurnalist obiectiv si am ascultat si parerea celor de la federatie.

Dar in primul rand sa vedem cine este in spatele acestui cuvant 'federatia'.
Sunt 10 angajati si jumatate spune dl. Secretar Silviu Evi. Dintre acestia cel mai important este dl. Puiu Gaspar (noul secretar general dupa indepartarea dlui. Arghiropol)care pare sa stea la baza multor decizii. Dintre acestia nu cunosc pe nimeni care sa fi fost aproape de schi prin activitatea sportiva. In afara celor 10 angajati si jumatate mai sunt presedintele dan Mihoc, director al BP Romania si fost ofiter de securitate cu notorietate conform HotNews, Jurnalul.ro si Romania Libera, si 3 vicepresedinti, alesi onorific.

Asadar iata varianta federatiei: FRSB trebuie sa tina echilibrul intre biatlon, sarituri, fond, snowboard si schi alpin. Edit cheltuie de 4, 5 ori mai mult decat Eva Tofalvi si nu este normal tinand cont de rezultate. Edit a primit toti banii, mai putin cateva fractii pentru care nu a adus decont. Federatia nu s-a angajat niciodata sa plateasca antrenorul lui Edit pt sezonul 2008-2009. Pentru sezonul acesta, Floro (Cristea Florin) este antrenorul ei, cu el trebuie sa se antreneze. Pentru deplasari in strainatate, trebuie sa mearga cu masina lui Floro. La urma urmei, daca nu-i convine o vom suspenda chiar daca asta inseamna sa "ne taiem craca de sub picioare", spune dl.Evi.
Legat de acest subiect, si eu am fost suspendat si nu mai pot concura la competitiile organizate de federatie, adica la Nationale, sau la cele organizate de FIS, deoarece "am facut comentarii denigratoare la adresa federatiei si a sponsorilor acesteia, in direct pe postul TV EUROSPORT"(versiunea federatiei).

Cu Floro nu am vorbit, insa stiu ca el era nemultumit dinainte de cei de la federatie, printre altele pentru ca il considera "un simplu sofer".
Si, fie vorba intre noi, cum s-o putea antrena Edit doar cu un antrenor la coborare, unde ai nevoie de partie inchisa si de o puzderie de antrenori?

Aceste lucruri sunt vechi de 2 luni. Am vrut sa povestesc de atunci despre aceste probleme, dar Edit m-a rugat sa nu o fac, ca sa nu "ii fac mai mult rau"

P.S. Intr-o actualizare a informatiilor de pe siteul federatiei am vazut ca biroul federal a suspendat-o din lotul olimpic pe Edit Miklos, care a ramas si fara indemnizatia olimpica. In loc sa ne ajutam, asa cum putem, sportivii de top, ii educam prin suprimare. Imi amintesc de vremurile cand Hagi stralucea in Europa iar FRF il suspenda din campionatul intern. Doamne, ce drama traieste sportul romaneasc.

duminică, 26 iulie 2009

Ambuteiaj pe Drumul Vechi al Cotei


Drumul vechi al Cotei...

...pentru cine nu cunoaste (ceilalti pot sari acest paragraf) este in Parcul Natural Bucegi. Face legatura intre Stanca Sf.Ana si Cota 1400, cu o ramificatie spre Poiana Stanii (fosta Stana Regala). A fost sapat in stanca in perioada interbelica. Este abrupt si ingust (ramificatia spre Poiana Stanii este ceva mai domoala). Iarna poate fi o varianta foarte placuta de coborare in Sinaia pe schiuri (am dus multi incepatori pe aici si s-au simtit in siguranta dupa doar 2-3 zile de schi) iar vara este un traseu de mountainbike. Este un drum placut, care se poate face si cu piciorul, care serpuieste prin padure trecand pe langa stancariile de la Sf. Ana iar mai sus pe la noul schit al Parintelui Ioanichie. Singura neplacere o reprezinta masinile care urca pe ramura spre Poiana Stanii: masinile lui Isarescu & Co, un Hummer al celui care gestioneaza restaurantul, precum si rarele masini ale turistilor rataciti. Ramura spre Cota, unde se afla si schitul, este necalcata de masini, fiind unul dintre cele mai frumoasa locuri de deasupra statiunii Sinaia.
Asta pana mai ieri...

Ei bine, duminica 26 iulie, doi jandarmi montani invitau pe toata lumea sa mearga pe Drumul Cotei.
"...e drum bun si iesiti la asfalt sau in Poiana Stanii daca vreti". "Dar nu e in Parcul Natural Bucegi?" am intrebat siderat. "E in Parc, dar este drum public, este si pe harta. Nu este nicio problema" !!??

Nu stiu de cand se promoveaza aceasta interpretare a legii. Ce stiu este ca astazi Drumul Cotei arata precum Calea Victoriei la amiaza. Era ambuteiaj pe acest drum, sicer mai degraba prost pentru masina, care pe alocuri seamana cu un drumeag ingust, cu serpentine abrupte si rupte de ape. Si ca peisajul sa fie complet, nelipsitii ATVisti slalomau printre masini, chiuind de bucurie. Cei cativa turisti pietoni trebuiau sa se dea in laturi pe malul abrupt pentru a face loc celor cu ATVuri.

Asta desi in Parcul Natural Bucegi accesul vehiculelor cu combustibili fosili este interzis, iar amenda este de pana la 50 000 RON.
Si, ca sa nu se intoarca fara vreun ban strans, cei doi domni de la jandarmeria montana ii amendau pe doi turisti care isi facusera gratar in parcarea de la Cota 1400.

miercuri, 22 iulie 2009

Portrete de Campion - Kilian Albrecht


"Marii campioni nu sunt cei care castiga trofee si medalii, sunt cei care stiu sa piarda."

Incep astazi un proiect demult visat: prezentarea unor mari campioni, care stiu nu numai sa castige concursuri si medalii.
S-ar putea ca lista Campionilor sa fie surprinzatoare.

Desi nu as fi vrut sa incep cu austriecii, primul ales este un austriac.
Kilian Albrecht este unul dintre schiorii aflati in activitate cu o istorie cat se poate de interesanta. Inca pe vremea junioratului era un slalomist extrem de talentat. Foarte agresiv, de multe ori nu termina spre dezamamgirea antrenorilor sai. Avea insa o viteza deosebita. La 21 de ani i se indeplineste un vis odata cu debutul in Cupa Mondiala. Se intampla pe ghetarul de la Tignes (Franta), in octombrie 1994. La aceea varsta totul parea realizabil.
Cel mai scump vis al sau era sa castige aurul olimpic. Insa competitia acerba dintre austrieci l-a scos din carti pentru JO Nagano 1998.
In 2002 insa, la Salt Lake City, se califica si obtine locul 4 la slalom. Era la cateva sutimi de o medalie olimpica.
Avea un stil inconfundabil. Uneori era dezordonat in miscari si de multe ori nu termina. Era insa foarte rapid si cand ii ieseau 2 manse bune rezultatul era bun de tot.
Din pacate antrenorii austrieci nu urmaresc decat rezultate. In Austria sunt atat de multi schiori extraordinar de valorosi, incat daca nu mai ai rezultate esti scos din lot fara nicio clipa de ezitare indiferent de nume sau alte criterii. Asa s-a intamplat si cu Kilian Albrecht, locul 4 de la JO 2002.
In acest moment al vietii, Kilian sta de vorba cu Tomba. Italianul tocmai inaugurase statiunea bulgareasca Bansko. Asa a ajuns Kilian sa reprezinte Bulgaria in Cupa Mondiala.
S-a antrenat de unul singur visand la un nou succes cu care sa isi dovedeasca valoarea. Nu este singurul caruia Federatia Austriaca i-a intors spatele. Marc Girardelli este un exemplu mult mai celebru. Sunt convins ca, intr-o atare situatie 90 % din forta iti vine din dorinta razbunarii.
Sezonul trecut l-am vazut pe Albrecht antrenandu-se cu Didier Thoeni, unul dintre cei mai buni antrenori ai lumii, alaturi de alti exilati precum Urs Imboden sau Cristopher Roux - cei 2 schiori care reprezinta Moldova, dar si de Reinfried Herbst, slalomistul nr.1 al Austriei.

De curand, presupun ca o recunoastere a luptei sale pentru drepturile schiorilor, a fost ales Presedinte al Comisiei Sportivilor din FIS (FIS Athletes' Commission). Intr-un interviu recent declara ca, din aceasta postura, doreste sa faca mult mai sonora vocea sportivilor si sa asigure conditii decente de antreneamnet si competitie pentru schiorii de la toate nivelurile. De asemenea se declara uimit ca majoritatea deciziilor din Cupa Mondiala se iau in discutii preliminare, anterioare intalnirilor oficiale. (Noi suntem obisnuiti cu astfel de practici, vezi alegerile presedintelui si vicepresedintilor FRSB)

In paralel cu noua sa functie, Kilian se antreneaza din greu. La 36 de ani isi doreste inca o medalie olimpica. Luna aceasta (iulie) a stat pe zapada 10 zile (6 pe ghetarul Kaunertal si 4 pe zapada artificiala din Snowdome-ul de la Wittenburg). In august va lua cateva starturi in Australia si Noua Zeelanda.

Sincer, nu-i dau multe sanse la slalomul olimpic. Indiferent insa de rezultat, Kilian Albrecht va ramane un exemplu de indarjire.
Gabriel Garcia Marquez spunea ca secretul fericirii este sa faci numai ce te pasioneaza. Cred ca Albrecht este un indarjit fericit.

marți, 21 iulie 2009

Saas Fee Ride 09 amanat pentru 2010


Saas Fee Ride este un concurs traditional de freeride&freestyle organizat de Ride Freesport (cei care organizeaza si renumitul Verbier Freeride) si Saas-Fee Bergbahnen, pe ghetarul Saas Fee, nu departe de Zermatt.
Concursul care deschide (sau inchide, cum vreti sa o luati) sezonul, are loc in mijlocul verii, in luna iulie.
Din pacate ploaia si temperaturile ridicate au dus la anularea concursului de anul acesta.
Anul trecut a avut loc doar o proba de BigAir. Iata un link pentru imagini de la concursul de anul trecut:
http://www.saasfeeride.com/action/videos08/index-programme_saas-fee_ride-2008.html

luni, 20 iulie 2009

Unde schiem in Austria? - partea 3


Tirol
Acesta este locul vacanţei ideale. Aici găsim 7 gheţari, o densitate mare de pârtii şi staţiuni legendare, oraşe elegante şi cosmopolite. Şi dacă nu este de ajuns, Italia este la o aruncătură de băţ prin pasul Brunner, iar statiunile din Bavaria (GarmishPartenKirchen etc.) sunt şi mai aproape. Varianta ideală pentru cazul în care vă plictisiţi repede.
Sunt peste 150 de staţiuni, marea majoritate având limita maximă peste 2500m. Distanţa de România este mai mare (1800km), dar zăpada nu mai este o problemă.

Innsbruck, capitala Tirolului, este considerat de multi inima Alpilor.
Înconjurat de 7 staţiuni cochete (Igls – Patscherkofel, Seegrube, Nordkette, Glungezer, Axamer Lizum, Schlick 2000 Fulpmes, plus gheţarul Stubai), Innsbruck a fost gazdă a două Olimpiade albe. Datorită distanţelor mici până la staţiunile Cupei Mondiale, aici se află staff-ul tehnic al unor echipe naţionale de schi. Aici este cartierul general al lui Bode Miller. (n.a aici locuieste si Lindsey Vonn, schioarea cu cel mai mare castig in Circul Alb in sezonul 2008-2009). Până la Garmish Partenkirchen sunt 50 km, până la Kitzbuhel sau până în Dolomiţii Italieni 90 km, iar până în St. Anton şi Elveţia 120 km!
Igls este o suburbie a Innsbruckului. Aici se găseşte pârtia olimpică de bob şi cea de coborâre, Patscherkofel. Deşi lungă şi frumoasă, aceasta este unica de la Igls.
Pentru a schia la Nordkette luăm telecabina chiar din Innsbruck, apoi cu un telescaun urcăm chiar pe creasta cu colţii de calcar din nordul oraşului. Aici avem posibilitatea să parcurgem o Via Ferrata (traseu de alpinism asigurat cu trepte şi cabluri) sau să schiem offpiste într-un peisaj deosebit. Este faţă sudică, aşa că atenţie la zăpadă.
Pentru avansaţi, la Axamer Lizum, este pârtia olimpică de slalom uriaş pe care a triumfat Ingemar Stenmark. O pârtie lungă, abruptă şi foarte frumoasă. În rest există posibilităţi de offpiste prin pădure pe versantul opus.
Gheţarul Stubai este unul dintre cei mai frumoşi gheţari schiabili ai Austriei. Există câteva pârtii negre, scurte dar bătute de ratrac, o pârtie neagră cu hopuri uriaşe, posibiltăţi de schi offpiste şi un intinerar de schi până la staţia de jos ce aduce cu Valea Doamnei din Făgăraş.
Skipasul valabil pentru toate cele 7 staţiuni costă 33 Euro pe zi. Atenţie: schipasul pentru gheţar este mai scump decât cel pentru toată regiunea. Dacă locuiţi în zona Innsbruck aveţi o reducere la schipas, la fel şi dacă luaţi pe mai multe zile.
Staţiunile nu sunt interconectate. Uneori distanţele sunt mari, dar există skibus între toate. Se schiază de la 575 la 3210 m, suprafaţa schiabilă are 126 h, din care jumatate pârtii roşii şi 30% pârtii negre. Sunt 115 mijloace de transport pe cablu cu o capacitate totală de 620 000 pers./oră.

Kitzbuhel este perla Tirolului, poate cea mai cunoscută staţiune de schi din lume datorită coborârii de pe pârtia Streif. Oraşul este cochet, cu magazine scumpe şi un complex de băi termale. Domeniul schiabil uriaş (700 – 2000 m, lungimea totală a pârtiilor: 164 km din care 43% albastre sau verzi şi 42% pârtii roşii) nu are de fapt prea multe variante. Pârtia de coborâre este într-adevăr impresionantă, dar este bătută de ratrac doar 2 săptămâni pe an, în rest este o înşiruire de feţe abrupte cu hopuri şi lungi zone plate. În spatele Streif-ului este un versant cu 3 pârtii negre, agreabile, bătute cu ratracul. Pe versantul de vis-a-vis (vezi foto de la inceputul articolului) mai sunt cateva partii negre interesante. În rest doar pârtii uşurele, prin pădure. De încercat, dacă vremea este frumoasă, turul Safari care trece prin 60% din domeniul schiabil.

Pe versantul sudic al vf. Zug, aflat pe granita dintre Germania si Austria, se află o serie de staţiuni mici dar foarte plăcute: Leermos, Berwang, Ehrwald.
Leermos, una dintre cele mai cunoscute, are acces la telecabina spre gheţarul Zugspitze, aflat pe partea germană. Se poate schia astfel între 1000 şi 2830 m. Pe partea opusă a muntelui se poate schia în renumita staţiune Garmisch Partenkirchen.

Zillertal Arena cuprinde o serie de staţiuni de pe valea Ziller: Fugen, Hochfungen, Kaltenbach, Zell am Ziller, Gerlos, Wald-Konigsleiten, Hippach/Schwendau, Mayrhofen, Finkenberg şi Tux, alături de gheţarul Hintertux. Sunt 154 de km de pârtie neinterconectaţi, 70% pârtie roşie, 20% albastră, cu înălţimea maximă 2408 m, numai în afara gheţarului.
Gheţarul este unul dintre cei mai mari si mai frumosi ai Austriei, cu 76 de km de pârtie (18 albastru şi 42 roşu). Înălţimea maximă: 3250 m. Se schiaza practic pe toate fetele vf. Oplerer, inclusiv pe partea sudica (sic!). Aici se antreneaza toamna mai toate echipele mari de schi, existand peste 100 de culoare bine intretinute de antrenament.

Pe valea Oetz sunt nu mai puţin de 3 gheţari schiabili: Obergurgl - Hochgurgl Rettenbach şi Tiefenbach. Ultimii doi sunt uniţi printr-un tunel prin care se trece pe schiuri, deasupra staţiuni Sölden, unde are loc an de an prologul Cupei Mondiale. Se schiază de la 1377 m până la 3255 m, sunt 140 km pârtii (51% roşie, 30% albastră).
O tura de freeride este coborarea din varful Rettenbach, pe partea vestica, pana la Pitztal.
Daca va place apreschiul atunci aici este locul potrivit. Nu de putine ori ziua de schi se termina in bar, de unde pleci direct pe partie. Viaţa de noapte face din această una dintre cele mai scumpe şi mai căutate din Austria.
Obergurgl – Hochgurgl este ultimul gheţar înainte de a trece pasul Oetz în Italia. Sunt ceva mai puţini km de pârtie decât la Solden, dar staţiunea este mai înaltă şi condiţiile de zăpadă sunt excelente.
Între cei 3 gheţari, la poalele vf. Wildspitze (3774m), se află micuţa staţiune Vent (1900 – 2680m). Nu are decât 1 telescaun şi 3 teleschiuri, dar merită să vă abateţi pe aici dacă petreceţi o săptămână la Soelden. Un paradis pentru schiul de tură!

Un gheţar micuţ dar foarte frumos este la Pitztal. Sunt doar 3 teleschiuri, o cabină, un funicular şi un scaun, se schiază însă foarte sus pentru Austria, până la 3440 m. Sunt 35 km de pârtie din care 10 albastră şi 20 roşie. Aici este un funpark renumit cu 2 halfpipe-uri şi o un traseu de bordercross.

Ischgl este un spatiu schiabil transfrontalier si un nume între staţiunile Alpilor.. Aici există un faimos funpark unde s-au ţinut Mondialele de Snowboard. Sunt nu mai puţin de 12 kickere pentru toate nivelurile, un halfpipe, un quarterpipe, 4 rail-uri, un waveride, un fanbox, 2 trasee pentru bordercross şi skiercross, kindercross pentru copii, cu snake, waves şi jump-uri.
O experienta interesanta o reprezinta coborarea pana in Elvetia, la Samnaum, pe o partie rosie, lunga si fara lume. Samnaum este o statiune DutyFree, in care te simti ca intr-un aeroport international aflat insa in creierul muntilor. Intoarcerea in Austria se face cu o cabina cu doua punti, apoi se ia un telescaun lung care te urca pana intr-un pas de 2800 m, unde un vames se uita lung la tine.
Pe aceeasi vale se schiaza la See si la Kapl, unde gasim aceleasi conditii bune de zapada dar mai putina lume, si Galtur. Aici a avut loc o avalansa devastatoare pe care o tot vedem intr-un reportaj la National Geographic. Este o statiune atipica pentru Austria si mai ales pentru valea Ischgl. Se schiaza printre jnepeni si printre bolovani. De aici incepe un traseu interesant pe schiuri de tura pana sub varful Silvretta, cu intoarcere prin Montafon printr-un tunel sapat pentru o hidrocentrala.

La graniţa cu Elveţia se află gheţarul Kaunertal. Se schiază până la 3160m, sunt 46 km de pârtii, din care 23 albastre şi 15 roşii. Aceasta este o alta zona de antrenament preferata de schiorii de Cupa Mondiala. Pentru copii există unul dintre cele mai bune skikindergarten din Austria.

Nauders este o altă staţiune unde se simte aerul elveţian. Aflată în pasul Reschen, pe graniţa cu Italia şi Elveţia, este o staţiune transfrontalieră. Se schiază de la 1400 m la 2850 m, sunt 112 km de pârtii, 46 roşii şi 42 albastre.

La intrarea în Vorarlberg se află St.Anton. O staţiune cosmopolita, cu 440 km de pârtie (25% negru, 50% roşu) ceea ce reprezinta unul dintre cele mai mari spaţii schiabile austriece ce cuprinde nu mai puţin de 6 staţiuni: St.Anton, Stuben, St.Christoph, St.Jakob, Lech şi Zurs.
Gazdă a Campionatelor Mondiale ediţia 2001, se mândreşte de asemenea pentru că aici s-a născut schiul alpin. Este o staţiune mai scumpă decât un gheţar.
Îţi trebuie o săptămână să vezi toate cotloanele spaţiului schiabil. Pentru avansaţi şi pentru freerideri există telecabina de pe vf. Valluga (2811 m) şi mai ales telecabina de pe fersantul estic din Lech. Versantul Rendl este de încercat mai ales după o ninsoare abundentă.
Nu uitaţi să testaţi pârtiile Campionatelor Mondiale şi pârtia Kandahar, pe care au avut loc primele concursuri la începutul secolului trecut. Aici este una dintre cele mai frumoase pârtii negre bătute, Kandahar Galzig. Este abruptă, bătută şi lată cât un munte.
Pentru exploratori, circuitul celor 7 statiuni este un must. Se poate face intr-o zi muncind din greu. Anual, pe acest traseu are loc un concurs la care iau parte nume mari ale schiului mondial.

O menţiune specială pentru Tirolul de Sud. Capitala Lienz este un cunoscut centru al sporturilor de iarnă iar în apropiere se află Dolomiţii, perla Alpilor de Est. Aici sunt o duzină de staţiuni micuţe, mai puţin cunoscute, însă însorite, ieftine şi mai puţin aglomerate: Sillian, Matrei, Iselsberg, Villgraten.

Vorarlberg
Vorarlberg este bucata prin care Austria se lipeşte de Elveţia. Aici sunt 50 de staţiuni, printre care Lech şi Zurs de lângă St.Anton, valea Montafon, Gregenzwald şi Kleinwalsertal.

Valea Montafon, dominată de vf. Piz Buin (3312 m) situat pe graniţa elveţiană, este renumită pentru că aici a trăit o perioadă Ernest Hemingway. Sunt 10 staţiuni începând de la St.Anton: Vandans (650m), Bartholomäberg (1100m), Schruns (700m), Tschagguns (700m), Silbertal (890m), St.Gallenkirch (900m), Gargellen (1430m), Gortipohl (900m), Gaschurn (1000 m) şi Partenen (1.050 m). Sunt 209 km de pârtie care nu sunt interconectaţi şi 65 de cabine sau gondole.

joi, 9 iulie 2009

Unde schiem in Austria? - partea 2


Salzburgerland

Această regiune se află in centrul Austriei, la sud de Salzburg. Aici sunt 48 de statiuni printre care spaţiile schiabile Salzburger Sportwelt Amade, Europa sportregion şi Saalbach Hinterglemm.

Salzburger Sportwelt Amade - parte a imensului spaţiu Amade, cuprinde staţiunile Flachau, Altenmark Zauchensee şi văile Grosartal şi Gastein.
Cele 2 văi, Grosartal şi Gastein, sunt unite între ele prin mijloace de transport pe cablu. Nu uitaţi să mergeţi pentru o zi la ski în valea Gastein. Merită. Aici puteţi să schiaţi şi apoi să faceţi o baie în bazinele exterioare cu apă caldă de la Bad Gastein, apoi să pierdeţi ceva bani la cumpărături sau la cazino. Sunt 4 staţiuni: Sportgastein, Stubnerkogel, Badgastein şi Dorfgastein şi se schiază între 830 şi 2680 m. Cea mai inalta este Sportgastein. Aici zapada este de calitate buna chiar si in anii secetosi.

Un alt mare spaţiu schiabil este Europa Sportregion. Cuprinde renumita staţiune Zell am See şi o alta mai mică, aflată în apropiere, Kaprun. Din Kaprun se pleacă spre gheţarul Kitzsteinhorn şi spre două alte regiuni: Skigebiet Maiskogel şi Skigebiet Schmittenhöhe. Sunt 130 km de pârtii dintre care aproape jumatate sunt pârtii albastre (uşoare). Sunt 31 teleschiuri, 15 telescaune, 7 gondole/telecabine şi 4 funiculare.
Pentru avansaţi, la Zell am See există 2 pârtii negre, de coborâre, pe care s-au desfăşurat concursuri de Cupa Mondială deceniile trecute. Sunt lungi şi frumoase, prin pădure.
Pentru cei ce iubesc freeride-ul, exista cateva trasee prin padure (nu stiu cat de legale) si, evident, gheţarul. Atenţie însă la vremea rea şi la avalanşe. În 1999 au murit 9 turişti într-o avalanşă, iar funicalurul a luat foc facând sute de victime. Cateva sezoane dupa catastrofa ghetarul a fost inchis vara. Un traseu pe care am tot incercat sa il cobor este de pe ghetar prin stanga pana in vale. Din lipsa de timp sau de zapada nu am reusit niciodata, insa pare interesant.
Oricum locul mi se pare cam morbid, poate din cauza celor 2 accidente.
Pe de alta parte Zell am See este o statiune cocheta, pe malul lacului. Magazinele, restaurantele, discotecile si barurile noapte ar putea face obiectul exclusiv al unui sejur.

A treia mare regiune schiabilă este Saalbach Hinterglemm Skicircus. Campionatele Mondiale din 1991 s-au desfasurat aici.
Situata in apropiere de Zell am See, regiunea nu are posibilităţi prea “înalte”, schiinduse doar între 1000 şi 2100 m. Interesaţi-vă de starea zăpezii înainte de a merge.

Kaernten

Regiunea Kaernten, cunoscută şi sub numele de Carinthia, se află pe versantul sudic al Alpilor austrieci. Aici sunt 20 de staţiuni împărţite în 10 regiuni schiabile, din care cele mai sonore sunt: Sonnenalpe Nassfeld, Bad Kleinkirchheim, gheţarul Mölltal şi Heiligenblut.
Deşi mai puţin cunoscute, reprezintă o soluţie viabilă luând în consideraţie preţul ceva mai mic, lipsa aglomeraţiei din marile staţiuni şi, nu în ultimul rând, numărul mai mare de zile însorite. Atenţie însă la zăpadă!

Probabil cea mai cunoscută staţiune este Bad Kleinkirchheim, oraşul lui Franz Klammer. Staţiune termală şi gazdă a Cupei Mondiale, logo-ul la Bad Kleinkirchheim este “from the slopes to the spas”. Aici se găsesc două complexe termale ultramoderne, 90 km de pârtii din care 85% acoperite de zăpadă artificiale (aici zăpada este o problemă!) deservite de 26 mijloace de transport.

Singurul gheţar al Carinthiei este Mölltalergletscher. Este situat în parcul naţional Hohe Tauern, nu departe de vf. Grossglockner (3798 m), cel mai înalt din Austria.
Aici s-a început în anii ’70 construcţia unei staţiuni lângă lacul WeiBsee. S-a construit un telescaun, apoi ecologiştii au intervenit, blocând lucrările.
Acum a rămas doar acel telescaun, o gondola şi câteva teleschiuri. Pentru a ajunge din statiunea Flattach la partii, folosim cel mai lung funicular civil din lume, care urcă 1600 m în 8 minute.
O staţiune deschis tot timpul anului cu multă zăpadă şi fără aglomeraţie, ideală pentru cei care iubesc natura.

O altă staţiune surprinzătoare este Heiligenblut - Grossglockner. Situată pe faţa sudică a uriaşului austriac (3798m), beneficiază de pârtii însorite şi, datorită înălţimii, pline cu zăpadă. Se schiază până la 2912m, sunt 55 km de pârtie din care 40 medii.

Alte staţiuni / spaţii schiabile în zonă: Ankogell – Mallnitz, Katschberg, Lieser – Maltal / Schidorado Innerkrems, Millstatter – Goldeck, Villach şi Worthersee.

Unde schiem in Austria? - partea 1


In urma cu vreo 6 ani, pe cand aparea primul numar din Knox, am scris un articol despre partiile de schi din Austria. Se intitula "Unde mergem în Austria la ski?"
In ultimul timp am primit o multime de intrebari legate de acest subiect. Se ;pare ca din ce in ce mai multi vor sa incerce experienta austriaca. Am incercat sa republic articolul "Unde mergem în Austria la ski?" pe derdelus, chiar am postat o prima parte, insa colaborarea cu cei de acolo nu s-a concretizat. Desi este vara sunt unii care intreaba in continuare unde sa mearga la schi in Austria. Asa ca m-am gandit sa postez articolul aici.
Inainte de toate tin sa spun ca Austria este un loc excelent pentru schi (in mod special pentru initiere). Nu este insa destinatia mea favorita. Am avut sansa sa cutreier partiile din Austria mai mult decat oricare alte partii cu exceptia celor din Romania. Obiectivul acestui articol este sa inspire pe cei care vor sa mearga la schi in Austria si nu stiu ce sgtatiune sa aleaga.

Unde mergem în Austria la ski?

Austria este patria skiului. Cine nu a auzit de Kitzbuhel sau Flachau, de Herman Maier sau Atomic? Aici totul respira prin ski si la tot pasul vedem munţi si pârtii. Într-un cuvânt, Austria e locul ideal pentru a ne petrece vacanţa la ski.
E bine de ştiut însă că toate acestea nu reprezintă o garanţie pentru un concediu de vis pe schiuri. Există şi aici staţiuni sărace în pârtii gen Pârâul Rece sau staţiuni în care zăpada artificiala este doar pentru începători.
Primul lucru pe care trebuie să îl facem inainte de a merge la schi în Austria este să decidem cat mai exact ce dorim. Nu e neaparat usor. Trebuie să alegem între: a schia cât mai ieftin, cât mai mult, cât mai variat, în cât mai multe locuri, off-piste, pe pârtii negre, pur şi simplu să ne simţim cât mai bine, sau toate acestea la un loc. De asemenea putem alege sa mergem numai într-o anumită perioadă sau numai în anumită zonă. Destinaţia trebuie aleasă in funcţie de toate aceste considerente. Sfatul nostru este să ma contactaţi. Voi incerca să vă ajut.

Lucruri de care e bine să ţinem cont

Ca idee generală, în Austria există o legătură directă între preţ şi ceea ce oferă staţiunea: pârtii de calitate, renume, schi de altitudine… Luaţi acest lucru în calcul înainte de a decide unde mergeţi.
Cumpăraţi-vă skipass pe o perioadă mai lungă pentru că este mai ieftin. Dezavantajul este că trebuie să rămâneţi pe aceleaşi pârtii, aşa că e bine să fie cât mai multe. Skipasul pentru gheţar este sensibil mai scump. Copiii au reducere cam 35-40% iar în extrasezon preţul e mai mic cu aprox. 10-15%.
În staţiunile normale sezonul începe pe 01.12 şi se termină în 01.04. Reducere maximă este până în 20.12 şi după 10.03, iar, în unele locuri, între 05.01 - 23.01 este o altă perioadă de reducere.
Sunt 7 regiuni unde se poate merge la schi în Austria. Cu cât mergem mai spre Elveţia (mai spre vest), cu atât ieşim din pădure, munţii se înalţă, apar gheţarii şi schiul e mai alpin în adevăratul sens al cuvântului.
Schiul pe gheţar prezintă marele avantaj că putem schia oricât de nedarnică ar fi iarna, ba chiar putem schia şi vara. În plus, în zilele cu soare bronzul este garantat. Programul de vară este mai scurt decât cel din sezon, până la ora 14.00. Iarna în schimb, pe gheţar condiţiile pot fi extrem de proaste – temperaturi de – 30C, vizibilitate redusă, viscol, ceaţă, etc. – aşa că e bine să ne uităm pe camerele on-line înainte de a decide să mergem sus. Gheţarul este în continuă mişcare, iar dacă panta pe care curge este mare atunci masa de gheaţă se rupe şi se formează crevase. Ca urmare spatiul schiabil este plat, pârtiile de gheţar sunt uşoare, pârtiile cu adevarat negre fiind o raritate.
În Austria, 80 % dintre pârtiile negre nu sunt bătute. O bună parte dintre acestea, dacă ar fi bătute, nu ar fi decât pârtii roşii. Multe dintre ele au hopuri uriaşe, iar zăpada este fie îngheţată, fie alternează şi pot fi pietre.
Este cert că pârtiile sunt pregătite mult mai bine ca în Romania, dar este un mit faptul că în Austria nu poti sa îţi zgârii schiurile!
Nu ezitaţi să folosiţi internetul pentru a vedea stratul de zăpadă. Nu vă bazaţi numai pe tunuri.

Niederosterreich

Singura staţiune de ski din zona este Semmering, la 60 km de Viena. Deşi a fost gazdă a Cupei Mondiale nu este o staţiune prea mare. Are doar 2 pârtii în pădure cu 300 m diferenţă de nivel (1000m – 1300m). Se poate schia în nocturnă şi există un half-pipe de 75 m. Singurele avantaje în favoarea alegerii acestei destinaţii sunt preţul scăzut şidistanţa mică, fiind cea mai apropiată staţiune de Romania, pe oricunde ai lua-o.

Oberosterreich

Există 17 staţiuni mici, dintre care cele mai cunoscute sunt: Dachstein W, Hinterstoder şi Bad Ischl (nu confundaţi cu Ischgl). Inălţimea maximă de la care se schiază este 2100m iar pârtiile sunt doar în pădure.

Steiermark

Ne apropiem de adevăraţii Alpi. Aici sunt deja peste 70 de staţiuni printre care cele din renumitul spaţiu skiabil Sportwelt Amade. Tot aici se află cel mai apropiat gheţar de Romania.

Varianta pe care o recomand este să vă orientaţi spre Sportwelt Amade. Este un spaţiu schiabil transregional - intră şi în Salzburgerland – este format din 5 regiuni uriaşe: Schladming, Dachstein Tauern, Gastein, Hochkönig's Winterreich şi Großarltal, fiecare cu o mulţime de staţiuni. Sunt 865 km de pârtii şi 270 de mijloace de transport pe cablu, se schiază între 800 - 2700 m.
Atenţie însă cu aglomeraţia: în weekend sau de sărbători toată Viena este aici.
Cel mai bun loc de cazare pentru a acoperi întreaga zonă este undeva între Schladming şi Flachau. Puteţi alege între cazare la pensiune (preţ: 10 – 20 Euro, cu mic dejun inclus) sau într-unul din hotelurile din Schladming.
Avantajele acestei variante sunt distanţa relativ scurtă de Romania şi marea varietate de pârtii – nouă ne-a luat mai mult de o săptămână să explorăm toate cotloanele. Dacă nu e zăpadă atunci tunurile vor acoperi cam 30% din pârtii cu zăpadă artificială. Din păcate tunurile sunt concentrate mai ales pe pârtiile uşoare sau cel mult medii.
În caz de necesitate puteţi apela la gheţarul Dachstein. Acest gheţar este mai degraba plat, aici antrenandu-se mai ales fondistii si biatlonistii. Aici nu sunt decât 2 teleschiuri şi un telescaun, 2 pârtii albastre şi una dată ca neagră dar care este roşie toată ziua, cu un zid abrupt dar foarte scurt. Dacă este vreme bună, gheţarul este un paradis pentru învăţarea schiului, cu pârtii late şi foarte uşoare. Accesul se face pe o sosea cu taxa, insa daca aveti schipass puteti trece gratis.
Pentru freerideri, faţa sudică, calcaroasă a masivului Dachstein este un paradis. Este un traseu off piste, Griesskar, care coboară prin dreapta cabinei. Se urcă un pic de la teleschiul 1, se trece prin tunel în partea sudică, apoi o potecă îngustă suspendată deasupra hăului ne conduce la Valea Griesskarr. Atenţie la condiţiile meteo. O variantă mult mai dificilă dar care face toti banii este chiar pe sub cabina. Atentie insa, la jumatatea vaii este un zid pe care, daca nu este acoperit cuzapada, se coboara pe un traseu de ViaFerrata
Revenind la Sportwelt Amade, pentru schiorii avansaţi sunt cateva puncte tari in oferta: pârtiile care au găzduit Campionatul Mondial din 1972 sau cele de Cupa Mondiale. Slalomul în nocturnă de la Schladming (27.01) care strânge peste 100.000 spectatori, slalomul şi slalomul uriaş de la Flachau (3-4.01) sau coborârea feminină de la Haus im Ennstal (31.01).
Aici se vor desfăşura cursele de schi alpin, în cazul în care oraşul Salzburg va fi desemnat gazda a J.O. 2010. (n.a. din pacate JO au ajuns in Canada, intr-un oras superb – Vancouver – dar pe un munte foarte capricios in ceea ced priveste schiul alpin.

Alte locuri de schi în Steiermark: Lachtal, Lammeralm, dar mult mai mici şi cu variante mai puţine.

luni, 6 iulie 2009

Balcaniada din 2012 in Romania

Deja toata lumea stie, tara nostra va organiza Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE) intre 17-22 febr 2013.
Ei bine, in urma cu o saptamana, la Istanbul, am obtinut si organizarea Campionatelor Balcanice in 2012. Se va concura la Schi Alpin, Snowboard si Schi Fond.

Zapada artificiala la Busteni si Azuga

Pe 2 iulie a avut loc licitatia pentru desemnarea firmei care va monta instalatiile de zapada artificiala la Azuga. Vestile sunt bune: termenul impus de beneficiar este octombrie 2009, asa ca vom avea zapada anul acesta pe partiile Sorica si Cazacu.
Tot saptamana trecuta a avut loc si licitatia pentru executarea lucrarilor la Busteni.

joi, 18 iunie 2009

Unde schiem peste vara: Zapada de 4 m in Norvegia

In Alpii sunt 10 ghetari deschisi la aceasta ora. In Franta s-au redeschis saptamana trecuta partiile de la Les 2 Alpes si Tignes.
Austria are cea mai bogata oferta cu 4 ghetari deschisi din cei 7 iar in Italia se schiaza pe 3 ghetari dupa ce Val Senales s-a redeschis weekendul trecut. Ceilalti 2 ghetari italieni sunt Soldau din Passo Stelvio si Presana in Passo Tonale.
In Elvetia doar la Zermatt se poate schia.

In Scandinavia sunt 3 ghetari deschisi: Stryn, Galdhoppigen si Folgefonn. Ultima, o statiune norvegiana cu altitudine maxima de 1400 m, detine si recordul de zapada la aceasta ora: 4 m!

duminică, 14 iunie 2009

Daniel Albrecht se intoarce

Kitzbuhel, ianuarie 2009. La antrenamentele de la cea mai tare cursa de coboarare a lumii, Dani Albrecht, unul dintre liderii Cupei Mondiale, cade la 140 km/h. In tribune se face liniste absoluta. Dani ramane intins pe partie intr-o pozitie nenaturala. Apoi pe partie apar medicii...
Restul il stiti. Dani a zacut in coma vreo 3 saptamani, la capatul carora arata ca o leguma.
La fel ca pe multi altii, acest accident m-a impresionat. Am fost intrebat de multa lume despre starea lui de sanatate.
Ei, iata ca vestile sunt bune dinspre Elvetia.
Dupa 18 saptamani de spital, Dani a avut o scurta perioada de recuperare in Mallorca. Saptamana trecuta s-a urcat deja pe schiuri. Intr-un training camp pe ghetarul de la Kaunertal, alaturi de Sandro Viletta, Marc Gini si talentatul Beat Feuz, a reusit niste timpi uimitori prin progresul de la o zi la alta. Noii antrenori ai elvetienilor, Sepp Brunner si Jörg Rothen, au fost incantati: "Dani merge mai repede de la o mansa la alta."
“Pentru mine este un miracol." a recunoscut si Dani. Pana acum am progresat de la o zi la alta. Dar sunt suficient de realist pentru a-mi da seama ca in scurt timp lucrurile se vor schimba, poate chiar voi regresa."
Cu toate acestea planul este ca Dani sa revina in 2 ani. Nimeni nu stie daca va reveni la JO de la Vancouver. Ba chiar Hans Spring, doctorul lotului Elvetiei, nu este sigur daca Dani va mai concura vreodata: "Avem un plan special pentru revenirea lui Dani. Deocamdata monitorizam cu atentie recuperarea sa. Daca va reveni sau nu in Cupa Mondiala nu putem spune pentru moment."
Saptamana aceasta Dani se va antrena cu Tom Jäger in statiunea Parpan.
Hai Dani!